Dominique Ropion
Ascensiunea lui Dominique Ropion în parfumerie nu a fost una obișnuită. Dar nici parfumurile pe care maestrul le-a creat nu sunt obișnuite. Se poate spune că a făcut cunoștință cu arta parfumeriei din întâmplare, dar vocația a identificat-o încă din copilărie, când spunea că putea percepe inclusiv mirosul distinct al unei strângeri de mână. Ce a urmat a fost o călătorie neașteptată de la Paris la Grasse și înapoi, o explorare profundă a moleculelor și compozițiilor aromatice aproape arhitecturale - pe care maestrul o asociază cu introspecția.
Ropion descrie procesul conceperii unui parfum similar modului în care Raymond Queneau a creat volumul 'Hundred Thousand Billion Poems': decupând versuri din alte poeme pentru a lăsa cititorului libertatea de a-și crea singur povestea. Similar, maestrul parfumier își creează o proprie paletă de materii prime și acorduri pe care le asociază surprinzător pentru a obține compoziții unice. Se declară îndrăgostit de tuberoză, trandafir, iasomie, violetă, narcisă, floare de portocal și cașmeran, dar unul dintre primele mirosuri care i-a rămas în minte încă din copilărie este cel al metroului din Paris.
ARTA PARFUMERIEI CA EXPRIMARE A PRIMALULUI
Maestrul își consideră arta un dialog cu emoțiile, un mod de a exprima, deconstrui și evoca dragostea, senzualitatea și libertatea. Iubește parfumurile care se dezvăluie treptat în detrimentul celor explicite, care sunt înțelese imediat. Crede că toată lumea caută instinctiv parfumul cel mai apropiat de piele, epitomul senzualității.
