Dacă era posibil ca un obiect să-ți spună ceva ce nu ai recunoscut niciodată cu voce tare... acesta e acel obiect. Pentru că memoria olfactivă e singura care nu ascultă de rațiune: uiți ce ați vorbit, uiți ce purta, uiți poate și cum îl cheamă, dar mirosul rămâne. Ruan Hoffmann a făcut din asta un obiect. Ochiul conturat cu aur de 24 de karate, machiat smoky, te privește de pe raft cu ironia cuiva care a trecut prin povestea ta și știe că încă a rămas acolo ca o nălucă. Iar parfumul e vetiver: verde, uscat, pământos, de neuitat. Bețișoarele albastru-regal îl împrăștie lent, zi după zi, ca o amintire care revine fără să fie invitată.